Cum ni se va vinde moartea dolarului?

Fundamentele dolarului au încetat să mai existe de prin anii 70-80. Evenimentele din 1989 au dat un imbold modelului dolaro-centric deoarece intrarea „cărnii proaspete” din estul Europei a făcut ca niște noi piețe să se deschidă și astfel să dea hrană de rumegat vechiului sistem. Pentru insideri însă era clar încă de pe atunci că distracția nu mai are cum să țină mult. 

Suntem în 2024 și putem spune că distracția a ținut enorm. Practic, dolarul s-a dovedit ieșit din standarde la criza Dotcom. În 2008 deja a fost un deranj atât de mare încât totul risca să se destrame. Prostia oamenilor a făcut însă ca toată minciuna să reușească să supraviețuiască. Existența în continuare a dolarului în prezent, e mai mult decât prelungirea în absurd a unei realități deja imposibile. Însă, este din ce în ce mai limpede pentru toată lumea că așa nu se mai poate întrucât deja matematica și-a atins limitele în ceea ce privește falsitatea monedei americane.

Tartorii din umbră nu stau însă degeaba, fiind pregătiți să ne vândă spectacolul grandios al morții dolarului prin intermediul unui bilet virtual către sclavagizarea noastră. Sună „tentant”, nu-i așa?

De fapt, care-s datele problemei? Încă din 2022, FMI a prezentat un model de „universalizare” a coșului său valutar, prin prezentarea platformei XC. Practic, întreaga platformă transformă drepturile speciale de tragere(DST) într-o mamă a tuturor CBDC-urile planetei. Iar asta nu e totul.

În tandem, Bank for International Settlements a anunțat constituirea unui „Registru Universal al CBDC”. Care-i treaba Registrului BIS? Păi acesta centralizează toate monedele virtuale emise de Băncile Centrale. Dacă vreți, tandemul FMI-BIS transformă întreaga piață monetară în una unică, în care mai există ceva entități diferențiate doar prin nume întrucât, de fapt, nu există decât o singură monedă controlată strict de tandemul menționat. 

Ce înseamnă asta? În primul rând este o reacție la „tokenizarea excesivă” a monedelor care vor să iasă de sub dominația dolarului. După cum bine știți, rușii planifică utilizarea rublei digitale într-un context descentralizat, astfel încât schimburile comerciale să scape oricărui control. Însă, prin centralizarea plănuită de BIS, orice sancțiune este impusă instantaneu, iar ocolirea sistemului este imposibilă. O monedă înghețată rămâne așa până la ridicarea restricțiilor. 

Este raiul globaliștilor și iadul fiecăruia dintre noi. Prin centralizarea plănuită de tandemul BID-FMI, absolut tot spectacolul morții dolarului se transformă într-un spectacol de prost gust în care ne punem singuri lanțurile la picioare și cătușele la mâini.

Marea repatriere

Mișcările aberante ale lui Biden nu aveau cum să rămână fără consecințe. Am spus încă din momentul în care moșul ramolit a decis confiscarea activelor rusești că asta va avea ca efect detonarea încrederii în dolar. De fapt, situația e mult mai adâncă: încrederea în SUA se prăbușește.

Cântecul de sirenă al Chinei

Când am aflat despre peripețiile TSMC în SUA nu am fost surprins deloc. Desigur, prin media nu se spune mare lucru despre ceea ce se petrece în cazul „transplantului tehnologic taiwanez” în SUA. Toată lumea spune că e un succes, că SUA au dat banii, iar taiwanezii construiesc așa cum au promis. 

SUA-China: de șapte ori nu

Probabil sunteți curioși de ceea ce s-a petrecut cu adevărat la vizita lui Blinken în China. Știu că tot felul de comentatori discută chestiuni care mai de care mai abracadabrante și, cel mai probabil vă doriți o prezentare onestă, frustă și fără echivocuri. Ei bine, fix asta vom trata în articolul de azi.

Ce urmează în Ucraina?

Vreau să spun încă de la început că ceea ce scriu în continuare nu se bazează pe informații ultrasecrete ci pe dezvoltările de la fața locului care încep să se vadă din ce în ce mai limpede. În urmă cu câteva zile, pe canalul meu Telegram, v-am prezentat principalele linii de atac ale Rusiei. Ca un făcut, ieri s-a anunțat din zona comandamentului rusesc faptul că „zarurile au fost aruncate” pentru Harkov. Era logic și, mai ales, era parte a primei linii discutate acolo, Sumî-Pokrovsk-Zaporoja-Herson.

Cum am reușit ca, în loc să fiu putred de bogat, să ajung în pragul falimentului, ratării și depresiei?

Eram sigur că articolul de ieri va stârni controverse. Însă n-am chef să comentez dilemele unora sau injuriile altora deoarece cred că am scris tot ceea ce e de înțeles în legătură cu subiectul în cauză. Și, ca idee, acest tip de articole are trei categorii de oameni. În primul rând cei care știu cu ce se mănâncă și, eventual, îmi pot face observații punctuale acolo unde greșesc(de obicei aceștia nu se obosesc să ducă articolul până la capăt deoarece noțiunile le sunt cunoscute; cu atât mai puțin e probabil să se obosească să mai scrie un comentariu). Apoi sunt cei care vor să învețe și cărora le este adresat articolul. Aceștia, de cele mai multe ori îmi mulțumesc și atât. Cea mai mare masă însă este cea a cârcotașilor care, fără a avea habar despre ce e vorba și fără a avea nici cea mai mică intenție de a învăța sau de a înțelege, se-apucă să vină cu „critici” și comentarii aberante. Desigur, această ultimă categorie nu mă lovește deoarece cine vrea să învețe, învață. Restul îngroașă băncile bârfitorilor frustrați și, la final, n-au habar ce-a fost cu viața lor. 

Cea mai importantă întrebare

Mă văd nevoit să abordez problema deoarece ieri cineva a reușit să mă dispere. Ideea e simplă: aveam de livrat ceva și se tot bloca. Ok, nu prea intru în zona de micromanagement, dar a trebuit s-o iau pe fir să văd ce se întâmplă. Desigur, am găsit unde se bloca treaba, iar cel la care se blocase aproape că m-a apostrofat, spunându-mi că da, se întârzie, dar iată „ce piesă de artă face el”. M-a luat de jos. L-am întrebat dacă a fost angajat pe post de artist și, în mod evident, mi-a spus că nu. OK, atunci?