Cum a fost păcălit Trump cu o hartă contrafăcută?

Ceea ce vedeți în imaginea atașată este o hartă a mineralelor ucrainene întocmită de  NATO Energy Security Centre of Excellence. De-aici veți înțelege că majoritatea mineralelor valoroase ucrainene se află în partea de vest a țării. Cu alte cuvinte, tot ceea ce au cucerit rușii până acum sunt zone sterpe, în care n-ai decât niște rusofoni separatiști, rudimentari și, în afara acestora, doar niște întinderi inutile de pământ. Dacă v-ar fi fost prezentată de către meseriași în mâncatul căcatului, gen unul dintre cei doi Radu(stipendiați care de securitate, care de vreo primărie) ați fi aflat că rușii au luat o teribilă țeapă, că sunt vai de mama lor și că, cel mai probabil, vor capota din cauză că vor fi nevoiți să subvenționeze noile zone în care nu se produce în realitate nimic. Clar așa e! 

Doar că publicul oligofren care poate crede așa ceva e completat de un personaj extrem de important: președintele Donald Trump în persoană. Care, pe baza acestei hărți, a semnat pomposul tratat privind resursele minerale ucrainene, cu care se bate-n piept. Ce vedeți în această hartă? Că absolut toată bogăția Ucrainei este concentrată în vestul țării, dincolo de Nipru. Măi să fie, cum s-au aranjat toate așa, fix ca să ajungă ele exact în mâna „norocosului” speculant imobiliar american, Donald Trump! 

Înainte de a trece mai departe, să pornim de la câteva realități. În primul rând, poate știți că România a îngropat o groază de bani la Krivoi Rog, bazându-se pe certitudinea unui mega-zăcământ de minereuri de fier. După Revoluție totul s-a dus de râpă din cauza ucrainenilor care, în momentul în care trebuiau să-și achite partea lor de plată(adică 20% din proiectul pentru care România plătise 80%!) au refuzat s-o facă. De ce? Pentru că au constatat că respectivul bazin nu e atât de ofertant, tehnologia extragerii fiind scumpă, preferând astfel să se concentreze pe exploatările certe din estul țării. 

Mai sunt câteva certitudini pe care trebuie să ne bazăm analiza. Sovieticii, cei care făcuseră o cartografiere extrem de exactă a resurselor minerale ale Imperiului, au constatat că singurele resurse palpabile sunt cele din estul țării. De altfel, avem și o hartă copiată după una sovietică, cea pe care o aveți în partea dreaptă a paragrafului de față. Harta e simplu de interpretat: cu cât zona e mai închisă la culoare, cu atât incidența unor minerale se află în cantități mari. Adică merită exploatată. Ca să înțelegeți, și dacă săpați în curtea mea, este posibil să găsiți ceva aur, uraniu, pământuri rare s.a.m.d. Dar pentru asta e probabil nevoie să sortați o sută de milioane de tone de pământ pentru a găsi un miligram din ceea ce căutați. Ceea ce înseamnă că nu merită. Cam așa stă treaba și cu „mineralele ucrainene”. Da, există ceva depozite și în vestul Ucrainei, dar singurele care merită sunt cele din Lvov. În rest canci. Doar pe linia frontului să mai găsești ceva.

De altfel, totul e demonstrat inclusiv de amplasarea industriei ucrainene, în estul țării, acolo unde erau resursele palpabile. Oricum am da-o, înțelegem realitatea. Sovieticii erau orice, dar nu erau tâmpiți, iar savanții acelor vremuri erau unii reali, nu târlici precum ceea ce-o să vă prezint în continuare.

Diferențele de abordare dintre sovietici și americani în ceea ce privește prospecțiunile geologice și efectuarea hărților strategice sunt absolut diferite. În cazul americanilor nu a existat o direcție strategică, ci au fost abordări descentralizate, de cele mai multe ori haotice. În cazul rușilor, abordarea era metodică, cu cercetări laborioase, efectuate programatic de institute geologice din întreaga URSS. Imagistica satelitară - de care se face atâta caz - era utilizată de ruși ca element ajutător, care trebuia confirmat de prospecțiuni. De ce? Pentru că sunt extrem de multe false semne pe care le dă pământul. De altfel, asta s-a văzut clar când cu Pungeștiul de la noi. Americanii luaseră OK-ul de la Ponta pentru exploatări ale gazelor și petrolului de șist din toată țara, iar la Pungești le rezulta că era cel mai mare posibil zăcământ. Aiurea, totul s-a dovedit a fi un fals semnal. Și asta nu doar la noi, ci și la polonezi sau bulgari.  

Și-acum să înțelegem ce e cu harta NATO! Aceasta apare pe site-ul „NATO Energy & Security - Centre of Excellence”(www.enseccoe.org), în studiul „Ukraine’s resources. Critical raw materials”. Partea frumoasă vine abia acum: studiul este întocmit de un progresist leton,  Aigars Liepins. Acesta este  locotenent-colonel în cadrul Centrului de Excelență pentru Securitate Energetică al NATO, iar studiul în care apare este SINGURUL material al său publicat pe site. Mai există un singur material suplimentar la care este coautor. Partea frumoasă vine la afilierile acestui personaj, el fiind membru al DiXi Group, un ONG ucrainean care se ocupă de studii în domeniul sectorului energetic. De asemenea, Liepins este membru al Konrad Adenauer Stiftung. 

Studiul despre care vă vorbesc a apărut pe 24 decembrie 2024 și este cât se poate de clar o făcătură menită a-l păcăli pe Trump. V-ați întrebat cum a ajuns Trump să ceară Ucrainei un contract pentru resursele minerale? După discuțiile cu ... Macron. Inclusiv circul făcut de „piticul porno” la Washington a fost parte a scenariului. La data semnării finale, a mai fost amânată puțin, de parcă Ucraina își vindea tot către SUA. În realitate pe-acolo nu e nimic, doar iluziile și gărgăunii din capul lui Trump. 

V-am spus încă de la început că Trump e cam prostovan și că poate fi păcălit extrem de simplu. În primul mandat a fost păcălit la modul înfiorător de serviciile secrete americane, acum e păcălit de parteneri și, desigur, cu manta, de serviciile americane care au destule rapandule în interiorul lor. 

Acum, ceea ce i-au făcut europenii lui Trump e o catastrofă. Prostovanul va abandona treptat politica de pacificare în Ucraina. Se va schimba la 180 de grade deoarece, nu-i așa?, are de apărat resursele pe care i le-au dat ucrainenii. Cu alte cuvinte, mai repede decât vă așteptați, porumbelul păcii se va transforma într-o cioară războinică, iar asta e extrem de grav pentru noi. Rușii sunt conștienți de ceea ce urmează, motiv pentru care continuă recrutările, pregătirile și avansează în tratatele pe care le au cu Coreea de Nord, Iranul și statele africane. Situația e departe de normalizare. De altfel așa se întâmplă când proștii ajung la butoane.

Normal sau anormal?

Așa cum era de așteptat, serviciile au reușit să-l califice pe Burleanu al politicii în turul 2 al alegerilor prezidențiale. Asta a fost voința stăpânilor lor actuali(recte a Franței), asta au executat. N-a contat că-și vor strica fiefurile pe care și le aranjaseră cu atâta grijă. Dacă s-a dat ordin, atunci e ordin, așa că au mers fără sughițuri în direcția trasată. Ce urmează?

O istorie pe care-am trăit-o și pe care n-o știm

Stăteam eu așa liniștit într-o seară, când a început să-mi blincăne messengerul de Facebook. Onofrei. Natalia Onofrei. Fără introducere, îmi spune că-i iese cartea și că vrea să i-o citesc. Ok, îi răspund, trimite-mi-o pe mail. Acum, sincer să fiu, când văd cum a crescut teancul de cărți necitite, numai să mai vină cineva să încerce să se bage prin față n-aveam chef. Dar cu Natalia povestea e complicată. 

România în UE - ADEVĂRUL!

Când vine vorba despre apartenența noastră la Uniunea Europeană suntem loviți de tot felul de statistici-șablon din care rezultă „binefacerile” de care am avut parte. Însă, în spatele tuturor acestor slogane stă o realitate care, necosmetizată, ne prezintă un alt adevăr de-a dreptul înfiorător.

Dezastrul e chiar mai mare!

Lupta isterică a lui Trump împotriva deficitului comercial a condus în luna martie la cel mai mare deficit comercial din istoria SUA: 162 mld. $!!! Când am văzut cifra, am crezut că e o eroare, dar am înțeles imediat că, în fapt, e o consecință logică a politicii heirupiste, făcute de un individ care nu are nicio noțiune clară în cap. 

100 de zile cu Trump

Primele 100 de zile de mandat Trump au fost sărbătorite în modul în care era de așteptat: cu un discurs bombastic, în stilul său caracteristic, în care a promis că „încă nu am văzut nimic”. După ce el și șeful FED s-au făcut idioți unul pe celălalt, acum revine spunând că nu vrea să vorbească FED-ul de rău, „dar tipul ăsta habar n-are ceea ce e dobânda”. Nu-i frumos? 

Cum a câștigat Trump războiul comercial cu China?

Pentru că se tot agită spiritele în ceea ce privește deciziile lui Trump, azi mă voi opri, din nou, la aberațiile pe care le scoate din tolbă. Și, pentru cei care au de gând să mă înjure, încă din start le voi spune că Trump a câștigat bătălia. Aveți puțină răbdare și veți înțelege.