luni, 29 august 2016

Fuck America Great Again

Suntem în anticamera alegerilor americane. Ca de fiecare dată, lupta e fals încrâncenată, combatanţii s-ar mânca, chiar s-ar muşca! Staff-urile sunt încordate la maxim, ţuţerii şi lipitorii de afişe îşi fac treaba ca de fiecare dată. Ce mai, într-o societate globală a spectacolului, centrul trebuie să atragă întotdeauna atenţia printr-un spectacol de o grobiană grandoare.

Exact asta se întâmplă la fiecare campanie pentru alegerea preşedintelui. Din punct de vedere teoretic avem în faţă doi candidaţi cu programe radical diferite. Fiecare-şi susţine cu ardoare punctul de vedere, fiecare e gata să garanteze că celălalt e diavolul pe pământ. Şi, de cele mai multe ori, fraierii cad în capcana de-a crede, de a se înfierbânta, de a participa.

Spre deosebire de alte dăţi, acum avem faţă în faţă două personalităţi extrem de accentuate. Într-un colţ Trump - cel care promite să readucă gloria Americii, iar în celălalt Clintonica, cea care susţine că America este deja glorioasă, având nevoie doar de continuarea hotărâtă a drumului pe care se află. Să trecem însă peste aceste amănunte şi să vedem în esenţă cu cine-avem de fapt de-a face.

Trump e tipul ţărănoiului american plin de bani. E tupeist, arogant, grobian. Concepţia de viaţă a unuia de tipul lui e simplă precum mintea sa: „tre' să ai cea mai mare casă, cea mai bengoasă maşină şi a mai a mai bună nevastă”. El însă a dus grobianismul pe un alt nivel. Prin intermediul media, dezbrăcându-se moral în faţa milioanelor de telespectatori a devenit brusc modelul ghiorlanului american. Şi, cum SUA e compusă într-o majoritate covârşitoare din ghiorlani, fiecare dintre americani a ajuns să se confunde cu Trump. Nu greşim absolut deloc dacă spunem că în fiecare american are în compoziţie şi puţin Trump.

De partea cealaltă, Hillary Clinton, este şi ea o parte cu care se identifică America. Are caracterul specific femeii americane: fără valori sau adâncime, închipuită, isterică, total artificială şi incredibil de proastă. Exact ăsta e adevărul: dincolo de poleiala exterioară, Clinton e proastă de dă-n gropi. În plus e coruptă până-n măduva oaselor. Ceea ce a făcut familia Clinton, a fost să aducă meseria de politician la un nivel similar de moralitate cu cea de criminal plătit. The Clinton Foundation este vehiculul prin care „famiglia” este sponsorizată de tot felul de figuri dubioase de pe scena internaţională. Dacă vreţi o analogie, putem spune că familia Clinton este un echivalent al mafiotului care cere taxă de protecţie.

Nu cred că greşim foarte mult dacă spunem că Trump este un munte de moralitate faţă de Clinton. El şi-a clădit singur averea, a trecut chiar şi pe lângă un faliment spectaculos pe care l-a evitat graţie banilor familiei. N-a luat taxă de protecţie şi, în general, ceea ce spune sunt ideile lui, nu gogoşi corcofelite astfel încât, atunci când sponsorul va avea nevoie, să poată fi întoarse pe partea cealaltă. Spun în general deoarece, pe măsura evoluţiei campaniei electorale, dependenţa din ce în ce mai mare de staff va face ca limbajul lui Trump să se aplatizeze pentru a corespunde corectitudinii politice şi agendei „din spatele frontului”. Tot legat de Clinton, trebuie să remarcăm că sunt foarte suspecte morţile şi „sinuciderile” celor care ştiu secrete murdare ale familiei.

Acestea fiind spuse, trebuie să mergem mai departe şi să constatăm că, în esenţă, propunerile celor doi sunt pur şi simplu acelaşi lucru, doar ambalat altfel. O să iau ca exemplu doar politica externă, deoarece asta ne afectează în mod direct. Trump, în stilu-i caracteristic, propune instituirea unei taxe mondiale de protecţie, pe principiul: „eu sunt cel mai tare din Univers, aşa încât dacă vrei să te protejez, bagi banu' la noi!”. Probabil, în acest context te-ntrebi ce se-ntâmplă dacă nu dai banii către Înalta Poartă. Simplu, te lasă de izbelişte şi duşmani pot apărea la tot pasul: mai un terorist, mai o Rusie(dacă va fi de acord cu acest joc), mai un vecin belicos s.a.m.d. Clinton în schimb militează pentru întărirea parteneriatului cu ţările NATO. Ce-nseamnă asta? Simplu: continuarea mulgerii prin spate a ţărilor aşa-zis partenere. Ba le vinzi fier vechi pe post de armanent, ca în cazul Româniaie, ba le impui participarea la programe militarea costisitoare, ca în cazul membrilor bogaţi ai NATO. Asta înseamnă că mulgi după principiul comunist „de la fiecare, după posibilităţi”.

Nu-ţi trebuie multă inteligenţă pentru a constata că între cei doi nu-i decât o diferenţă formală. Şi-atunci ce-i mână-n luptă, de unde această încrâncenare? Totul e doar spectacol, doar butaforie poleită! Trump e individul urât de establishment, cel care are toată presa împotriva sa, cel care promite să dărâme sistemul, să reformeze profund ţara. Să întoarcă spatele vechilor convenţii şi să meargă pe un drum nou. Desigur, unui asemenea individ îi sunt potrivnice toate „forţele conectate”. Clinton este reprezentanta „sistemului”, cea care le spune americanilor că fără sistemul pe care vrea să-l fure Trump ar cădea în abis. Este însă doar o punere în scenă. Aşa cum grecii care şi-au pus speranţa în Tsipras s-au ales doar cu dezamăgiri, la fel şi americanii care-şi pun speranţa în Trump se vor alege doar cu iluzii deşarte.

Înteresantă este însă că societatea americană, în ciuda scăderii programatice a IQ-ului, este, în sine, un butoi de pulbere, o societate mâncată de frustrare şi care stă să explodeze. Modelul „elite conducătoare - sclavi trăind în democraţie” e pe care să bubuie urât. În aceste condiţii, cei din spatele scenei au decis că e momentul să manipuleze votul anti-sistem. Şi cum îl poţi manipula mai bine decât introducându-l pe însuşi dracu' în ecuaţie? Acesta e rolul lui Trump şi, probabil motivul pentru care el este zugrăvit de media ca elementul negativ absolut. Un fel de Vadim la noi. La americani însă esenţa este alta, miza e controlul maselor care cer „un sacrificiu ritualic”. În aceşti termeni, întronizarea unui „anti”, unui „om al maselor”, care le spune pe şleau este cel mai mare sacrificiu care se poate face în satisfacerea maselor. Acesta este motivul pentru care-l văd pe Trump câştigând în faţa Clintoniţei.

Şi, pentru ca victoria să fie supremă, drumul parcurs nu poate fi decât unul anevoios, cu răsturnări fantastice de situaţie. Deocamdată Clinton creşte lin în sondaje în timp ce Trump pierde teren. Să aşteptăm însă sfârşitul lunii septembrie pentru a vedea bombele care se pregătesc să explodeze. Spectacolul va fi total, iar câştigătorul va fi ales tot ca la comunişti „în funcţie de necesităţi”. Însă, indiferent de ceea ce iese din urne, rezultatul e acelaşi.

12 comentarii:

  1. Te citesc de ceva vreme si nu am reusit sa inteleg vreodata care este modelul tau de tara echilibrata in ziua de azi, atat pentru omul simplu, cat si pentru societate in general.
    Poti sa ma lamuresti intr-un raspuns sau un articol? Daca cer prea mult poti pur si simplu sa stergi comentariul.
    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă aş avea vreun model de societate fiabilă în cap, probabil m-ai găsi ori pe post de teoretician al ei, ori pe post de revoluţionar. Din păcate, nu pot merge atât de sus şi, cel puţin deocamdată, rămân la a-mi scrie observaţiile, frustrările sau nemulţumirile pe blog.
      Singura certitudine pe care o am este aceea că trăim un moment de prăbuşire generalizată a modelelor de organizare socială, fără a exista un model spre care să se poată migra controlat. Efectiv, modelele actuale nu mai pot răspunde nevoilor omului, ceea ce, probabil, se va sfârşi într-un haos generalizat.
      Lucrul ăsta îl ştiu toţi: şi democraţii, şi dictatorii şi tiranii. Indiferent din ce parte ai privi, îngrijorarea e aceeaşi. Americanii cred că vor rezolva făcând un spectacol mai mare şi mai spectaculos la umbra unei creşteri a tiraniei ascunse şi a presiunii instituţiilor, ruşii cred că prin reactivarea componentei naţionale şi prin întărirea tiraniei vizibile, chinezii tot experimentează mixuri ale celor două tipuri de tiranie, amestecând arome de naţionalism, dar punând şi preţ pe componenta spectacol, iar Coreea de Nord merge pe tirania pură, extremă. Oricât de „duşmănoase” ar părea aceste regimuri(unul faţă de celălalt), ele sunt experimente live şi, fiecare în felul său, încearcă să găsească soluţia de salvare a corabiei elitelor. Cam atât deocamdată. Poate voi dezvolta ceva mai mult şi mai argumentat ăntr-un viitor articol.

      Ștergere
    2. Multumesc de raspuns, ai fi fost interesant ca teoretician revolutionar :)

      Am formulat putin inexact intrebarea, mai potrivit era: care din tarile actuale ti se pare cea mai echilibrata? La un moment dat scriai de Singapore (parca) si parea din modul in care scriai ca iti placea modelul lor.

      Din punctul meu de vedere vesticii europeni sunt cel mai apropiat de asa ceva, cu tot cu tonele lor de cretinitati, in special datorita abilitatii lor de a se reinventa in istorie.

      Sunt de acord ca modelele actuale se indreapta catre un colaps sau o remodelare si asta va veni printr-un razboi. Pe de alta parte, cica traim cea mai lipsita de razboi epoca din ultimul mileniu, ca mai sunt razboie in toata regula doar prin Africa si Siria. Pana si Farc cica a predat armele.

      Ștergere
    3. Interesant sa aud parera lui Dan de Japonia contemporana.
      Multumesc

      Ștergere
  2. Mişto scris, nici nu mai are importanta daca analiza este corecta. Mai vrem @

    RăspundețiȘtergere
  3. stoie,omul descrie ce vede in decorul ordinii mondiale actuale intr-un mod independent si personal desigur. Daca te intereseaza modele politico-economice "echilibrate"(dupa mintea ta?),nu el trebuie sa-ti raspunda,ci tu trebuie sa te apuci sa citesti,sa te documentezi,sa studiezi. Si crede-ma este mult de citit. Asa ca nu cere unui om sa-ti suplineasca golurile educationale,"i-ar trebui ani sa-ti explice si tie o eternitate sa intelegi"...)))))

    RăspundețiȘtergere
  4. Dedesubturi interesante de campanie
    http://varianceexplained.org/r/trump-tweets/?utm_content=buffer3f1d8&utm_medium=social&utm_source=linkedin.com&utm_campaign=buffer

    RăspundețiȘtergere
  5. @cozubas. Pai bai frate, tu ti-ai facut "profil" proaspat numai ca sa ne arati cat de prost esti?!
    Crezi ca bubuiaia marlania in tine daca mai amanai putin excursia ta virtuala?!
    Omul a pus o intrebare pertinenta si a primit un raspuns asisderea.
    De ce trebuie sa fii tu avocatul altora si de ce, tu, cititule si documentatule, nu pui niste link-uri catre ceva surse pe care le-ai studiat(oare?).
    Ca sa-i mai "luminezi" putin pe prostii din jurul tau ....

    RăspundețiȘtergere
  6. Întotdeauna așa va fi ... pui pe scene niște actori ( niște amărâți ) iar prostimea va alege pe care il crede mai clovn , mai haios ; care i-a distrat cel mai mult si au ras in hohote ( de fapt, vor plânge degeaba in continuare ca oricum nimeni nu-i bagă in seama ; paradoxal , doar cand se pare ca au nevoie de acceptul , de voturi ale prostimii).


    Dar realitatea e mult mai cruda ... au nevoie doar se arată lumii cu așa zisa democrație ( unde fiecare are dreptul sa aleagă , sa voteze chiar daca la așa zisa alegere : același ca.cat , diferența face numai mărimea .... unul pare mai cretin decât celălalt sau mai folosit decât altul, o simpla marioneta in mâna ocultelor ).



    Iar prostimea asista sau ia parte la circul ieftin ( ca doar n-am văzut pe cineva sau undeva intr-o țara democratica sa ceara candidați la președinție niște oameni simpli care nu s-au înghesuit sa mănânce cu lingura rahatul) sau mai mult sa protesteze in ziua alegerilor boicotând practic o escrocherie pe care mulți o denumesc , alegerile prezidențiale).


    Democrația formala e cea care a pus stăpânire pe viețile oamenilor iar oamenii indispusi psihic si fizic doar se aliniază si devin victime sigure pentru politicieni , pentru orice care vrea sa profita de naivitatea lor ... si din păcate sunt mulți care tânjesc dupa putere si de a asupri pe ceilalți dintre semeni cu tot ce e posibil!

    RăspundețiȘtergere
  7. vali,trebuie sa-ti opintesti intregul lesh macar pentru a termina scoala genrala,cu ajutorul careia sa poti citi "niste link-uri catre ceva surse pe care (le-am) studiat(oare?)"....)))

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu cred altceva, Trump are fix rolul pe care l a avut Vadim in 2000, a fost impins in fata pentru a-i decima pe contracandidatii Clintonesei din partea republicanilor a.i. sa-i asigure acesteia o victorie facila in finala. Trump a fost impins in fata cu un scop precis, a atras electoratul cu un discurs anti sistem care a prins la inceput, dupa care a venit intentionat cu imbecilitati gen discurs bazat pe ura ca sa-si taie singur craca si sa-i faca drum liber Clintonesei. Totul e un scenariu pus la punct in cele mai mici amanunte. Trump NU va fi niciodata presedintele USA.

    RăspundețiȘtergere
  9. http://www.dailymotion.com/video/x4rzxp3

    RăspundețiȘtergere