miercuri, 25 februarie 2009

Toamna patriarhului

Prin noiembrie ne ridicam cu mânie proletară împotriva unui acord cu FMI-ul. Economia românească, cea care până atunci duduise, era solidă ca o stâncă, putând rezista oricărei intemperii externe. Tot atunci s-a respins atacul speculativ şi au fost înfieraţi cei care pariaseră pe un EUR de 4 RON. Meritau ticăloşii! Ca răspuns pervers, nişte unii de la o obscură agenţie numită S&P ne-au coborât rating-ul. Abuziv, evident. Nişte corupţi care nu-şi vedeau lungul nasului şi care, în loc să-şi pună cenuşă în cap pentru că au declanşat criza mondială, şi-au pus ratingul lor otrăvit asupra ţărişoarei noastre. Alţi corupţi, pe numele lor Fitch, ne-au pus acelaşi stigmat. Probabil "se vorbiseră" cu trădătorii de la S&P, altfel nu se explică. Şi, din cauza unor duşmani de clasă, am fost nevoiţi să suportăm dobânzi mari, să stăm pe baricadele revoluţiei şi să proiectăm un guvern blond care să ne salveze cu un buget profesional, astfel încât câinii orşului să nu mai muşte din noi.

Şi au trecut Crăciunul, Revelionul, Sf. Ion, Pelişorul şi alte câteva mese. Între timp, am aflat că se volatilizaseră 1 miliard de euro din rezerva noastră strălucită, în timp ce cursul stătea bine peste 4 RON/EUR. Duşmanii ne zugrăveau în culori sumbre, punându-ne pe picior de egalitate cu amărâţii. Numai că noi nu eram ca ăia. Noi eram diferiţi şi, pentru a demonstra cât suntem de diferiţi am constatat că ar fi ceva nevoie de bani în ţară. Evident, alternative sunt: FMI, UE si alţii. Cum adică am spus că nu de la FMI? Sunteţi voi nişte proşti, de fapt am spus că de la FMI vom lua, că ne vor sprijini ei. Numai agenţiile de rating ne-au interpretat greşit! Între timp au apărut iar unii cu o altă bazaconie: 4.5 RON/EUR. Evident, s-a ajuns prea departe. Cum adică să fim noi subprime-ul Evropii? Noi suntem fruntaşii, dar ne cam persiflează duşmanii. Răspândesc zvonuri şi ne denigrează fără să-şi dea seama că îşi taie singuri creanga! Spun că pe piaţa noastră nu se mai creditează sau că am avea deficite mari. Aiurea, vorbe aruncate în vânt! Noi, care avem experţi ştim cel mai bine unde suntem, iar restul sunt nişte fraieri care nu au habar cu ce se mănâncă economia. Ăştia, cu agenţiile lor de rating lucrează murdar. Nu înţeleg nimic, nu fac diferenţa între oaie şi capră. Noroc mare pe noi că-i avem pe-ai nostri care constată adevărurile supreme: că aici se creditează, că moneda stă pe baze solide sau că insula de stabilitate e aici, la noi. Sunt adevăruri supreme, pe care le împărtăşim în gura mare drept în faţa duşmanului. Iar asta este cea mai bună metodă de contracarare a crizei. Nu costă mult: doar o masă şi un roi de jurnalişti care să asculte jurnalul cruciadei noastre pentru că aşa se face totul pe lumea asta, în conferinţe de presă. În fiecare zi ne vom ocupa de câte un subiect sau de câte vreun duşman pe care-l vom înfiera anulându-i astfel efectele perverse. Vom discuta până târziu în noapte, ne vom alia cu alţii ca noi şi, până la urmă, vom învinge. Avem certitudinea câştigării acestui război pentru că folosim cele mai devastatoare arme e distrugere: microfonul şi imaginea. Toate războaiele au fost câştigate cu ele, iar al nostru va fi cel care ne va face istorie.
(...)
Orele erau târzii, iar duşmanul cu ochii săi sticloşi dădea ultimul atac într-o luptă inegală şi nedreaptă, o luptă în care, domnule general, bravii noştri soldaţi stăteau cu piepturile goale în bătaia puştii respingând acel atac murdar cu un ultim suflu de conferinţă de presă, lipind afişe peste tot, pe străzi, pe stâlpi, pe ultimele frunze îngheţate ale ale toamnei lui spre tărâmul întunecat al adevărului uitării, agăţat cu spaimă de zdrenţele putrede ale mantiei morţii şi străin de strigătele mulţimii dezlănţuite ce se revărsa pe străzi cântând imnuri de bucurie la aflarea morţii lui, străin pentru totdeauna de cântecele eliberărării şi de petardele sărbătoreşti şi de clopotele de slavă care răspândiseră în lume vestea cea minunată că în sfârşit se isprăvise timpul infinit al eternităţii.

P.S. Faceţi vă rog abstracţie de diferenţa de clasă dintre un maestru şi un nimeni; nu am vrut decât să exprim o idee despre o realitate tembelă pavată cu multă prostie.

7 comentarii:

  1. Adicaterelea, inteleg cu mintea mea de om simplu, tu vrei cumva sa zici ca la toamna patriarhul Basescu va intra in taramul intunecat al uitarii ?
    Era sa uit ce-i mai important: vreau butelie !

    RăspundețiȘtergere
  2. Stelian: Nu-mi place politica!

    RăspundețiȘtergere
  3. suna bine prima parte, dar suna mai mult a 1984...

    RăspundețiȘtergere
  4. Mai exista varianta cencedierii a o parte din functionari, reducerii impozitelor, privatizarea sistemului medical si a invatamantului superior. Dar e mai usor sa luam bani de la FMI pe care ii vor plati si copiii copiilor nostri.

    Sa fim seriosi, teoria monetara propusa aici e varza, FMI nu va rezolva nimic, nu avem nevoie de noi imprumuturi, ci sa lasam oamenii sa isi vada de treaba, nu sa lansam in fiecare luna o noua taxa, pe care sa o scoatem, sao marim, sa o modificam la fiecare 20 de zile.

    RăspundețiȘtergere
  5. bobby: Ca stil da, dar atmosfera e din Toamna Patriarhului. Din pacate cam asta traim de o vreme :-)
    Orfeu: Nu stiu la care teorie monetara te referi intrucat in acest articol nu se face vorbire de asa ceva. In ceea ce priveste imprumuturile si "lasatul oamenilo sa-si vada de treaba" am o intrebare: tu mananci? Daca raspunsul este nu, atunci ai rezolvat problema. In caz contrar e nasol pentru ca ti se va face foame(s-ar putea sa simti aceasta senzatie "de catifea" intrucat nici FMI-ul nu mai e ce-a fost, asa ca imprumutul ala s-ar putea sa nu mai existe).

    RăspundețiȘtergere
  6. Da dane, mananc, si destul de bine. Insa as manca si mai bine daca 30% din ce produc nu s-ar duce pe sistemul medical (10.5 din salariul meu, 20% dat de angajator, deci produs tot de mine).

    Teoria ta monetara e aia cu granele si mai stiu eu ce. Ideea e ca habar nu ai ce sunt banii, habar nu ai ce se intampla, dai si tu cu parerea, ai solutii ieftine si facile, dar nu gandeste mai departe de 2 pasi, cum a fi cum se va plati imprumutul, cum se vor plati toate imprumuturile. Nu inteleg cum de condamni oamenii ca s-au imprumutat, dar susti ca statul sa se imprumute. Cine o sa plateasca oare imprumuturile statului? Tu?

    RăspundețiȘtergere
  7. Orfeu: In general la chestii de genul asta nu prea dau replica pentru ca am ajunge la discutii care chiar nu au niciun sens.

    Daca n-am habar, nu inteleg de ce mai pierzi timpul si vizitezi blogul. Nu e obligatoriu! Si, in general, nu e obligatoriu nici sa intelegi atunci cand acest lucru nu e posibil.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)